Suntem gata să răspundem la toate întrebările dvs. chiar acum! Completați formularul pentru o consultație gratuită.
Sunt de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal și sunt de acord cu politica de confidențialitate.
Apostila este un standard internațional de confirmare a informațiilor conținute într-un document. Realizată sub forma unei ștampile, apostila este necesară în cazurile în care documentul respectiv urmează a fi utilizat în afara hotarelor țării care l-a eliberat. Apostila poate fi aplicată atât pe originalul actului, cât și pe copia acestuia.
Trebuie menționat că apostila are anumite limite juridice. Sarcina ei de bază nu este confirmarea legalității actului, ci confirmarea faptului că conținutul lui corespunde realității.
Prin dubla apostilare se înțelege aplicarea apostilei nu doar pe actul în sine, ci și pe traducerea acestuia. În acest caz apostila pe document indică asupra conformității conținutului acestuia, iar apostila pe traducere confirmă corectitudinea traducerii. Astfel sunt eliminate toate dubiile părții solicitante referitor la corectitudinea înțelegerii informațiilor reflectate în document.
Prezența dublei apostile nu este reglementată de Convenția de la Haga, însă nici nu contravine acesteia. Fiecare țară decide în mod independent categoriile de acte ale căror traduceri trebuie confirmate prin apostilă.
Instituțiile de stat au dreptul să refuze aplicarea apostilei chiar și pe documentele prevăzute de Convenția de la Haga. Drept temei de refuz pot servi următoarele:
Refuzul apostilării poate interveni și din cauza neplății taxei pentru serviciile de apostilă și a taxei de stat aferente în decurs de 3 luni de la momentul depunerii cererii.
În primul rând trebuie să stabiliți dacă aveți într-adevăr nevoie de apostilă pe document. Trebuie să știți că apostila nu se aplică chiar pe toate actele. Există o anumită listă de documente oficiale care pot fi autentificate prin apostilă. Pe celelalte acte, care nu sunt cuprinse în această listă, apostila nu se aplică.
Un alt aspect important este statul unde vor fi folosite actele pe care este aplicată apostila. Membri ai Convenției de la Haga din 1961, care a instituit folosirea apostilei, sunt în prezent majoritatea statelor lumii. Însă nu toate statele. Se poate întâmpla că în țara aleasă de dvs. apostila nu este recunoscută. Iar actele dvs. nu vor avea acolo putere juridică chiar dacă vor fi apostilate.
Pe ce acte se aplică apostila?
Apostila se aplică pe actele standard oficiale (de model guvernamental), ca de exemplu:
Pe contractele private, pe procuri, pe scrisori și pe alte documente care nu au un statut oficial de stat, apostila nu se aplică. Aceasta nu este necesară nici pe actele emise de ambasade și consulate, nici pe actele aferente procedurilor vamale și comerciale.
Apostila reprezintă standardul internațional de legalizare a actelor oficiale în țările membre ale Convenției de la Haga din 1961 și țările care au aderat la această Convenție ulterior. Astăzi această Convenție cuprinde aproape toate țările Uniunii Europene, inclusiv România, precum și SUA, Rusia, Ucraina și multe alte țări. Și Republica Moldova face parte din lista țărilor în care acționează Convenția de la Haga.
În cazul în care cazierul judiciar este prezentat pe teritoriul țării care l-a eliberat, apostila nu este necesară. Însă peste hotare conținutul acestui act va fi recunoscut doar cu condiția existenței apostilei.
Unele țări încheie acorduri interstatale bilaterale privind recunoașterea reciprocă a documentelor. Dacă un astfel de acord acționează între țara care a eliberat actul și țara în care acesta este solicitat, aplicarea apostilei nu este obligatorie. Însă, în practică, astfel de acorduri nu se aplică pe deplin. Un exemplu elocvent este situația dintre Moldova și România, când solicitanții cetățeniei române trebuie să își confirme documentele prin apostilă, în pofida acordului interstatal, încheiat anterior, privind recunoașterea reciprocă a documentelor.
str
